Cap. 1. Tutoriale GNU/Linux

Iată câteva metode de bază pentru a obține promptul shell root utilizând parola root.

Tastați Ctrl-D, adică apăsați simultan tasta Ctrl-stânga și tasta d în linia de comandă pentru a închide activitatea shell-ului. Dacă vă aflați în consola de caractere, veți reveni la linia de autentificare. Chiar dacă aceste caractere de control sunt denumite «control D» cu majusculă, nu este necesar să apăsați tasta «Shift». Expresia prescurtată, ^D, este utilizată de asemenea pentru Ctrl-D. Alternativ, puteți tasta „exit”.

Dacă vă aflați în x-terminal-emulator(1), puteți închide fereastra x-terminal-emulator cu această comandă.

Când ecranul devine nebun după ce faceți unele lucruri ciudate, cum ar fi „cat vreun-fișier-binar”, tastați „reset” la promptul de comandă. Este posibil să nu puteți vedea comanda introdusă pe măsură ce o tastați. De asemenea, puteți tasta „clear” pentru a curăța ecranul.

Deși chiar și instalarea minimă a sistemului Debian fără niciun mediu grafic de birou oferă funcționalitatea de bază Unix, este o idee bună să instalați câteva pachete suplimentare pentru terminalul caracter bazat pe linia de comandă și curses, cum ar fi mc și vim cu apt-get(8) pentru începători, pentru a începe cu următoarele.

# apt-get update
 ...
# apt-get install mc vim sudo aptitude
 ...

Dacă aveți deja aceste pachete instalate, nu se instalează pachete noi.

Ar fi o idee bună să citiți câteva documente informative.

Puteți instala unele dintre aceste pachete urmând pașii de mai jos.

# apt-get install package_name

Dacă nu doriți să utilizați contul principal de utilizator pentru următoarele activități de instruire, puteți crea un cont de utilizator pentru instruire, de exemplu fish, urmând pașii de mai jos.

# adduser fish

Răspundeți la toate întrebările.

Aceasta creează un cont nou numit fish. După ce ați exersat, puteți șterge acest cont de utilizator și directorul său principal urmând pașii de mai jos.

# deluser --remove-home fish

În sistemele non-Debian și Debian specializate, activitățile de mai sus trebuie să utilizeze în schimb instrumentele de nivel inferior useradd(8) și userdel(8).

Pentru stațiile de lucru tipice cu un singur utilizator, cum ar fi sistemul Debian cu mediu grafic de birou pe laptop, este obișnuit să se implementeze o configurație simplă a sudo(8) după cum urmează, pentru a permite utilizatorului fără privilegii, de exemplu penguin, să obțină privilegii administrative doar cu parola sa de utilizator, fără a fi nevoie de parola root.

# echo "penguin  ALL=(ALL) ALL" >> /etc/sudoers

Alternativ, este de asemenea obișnuit să se procedeze după cum urmează pentru a permite utilizatorului fără privilegii, de exemplu penguin, să obțină privilegii administrative fără nicio parolă.

# echo "penguin  ALL=(ALL) NOPASSWD:ALL" >> /etc/sudoers

Această truc ar trebui folosit numai pentru stația de lucru cu un singur utilizator pe care o administrați și unde sunteți singurul utilizator.

	Avertisment
	Nu configurați conturi de utilizatori obișnuiți pe stații de lucru multiutilizator de acest tip, deoarece acest lucru ar afecta grav securitatea sistemului.

Atenție

Parola și contul penguin din exemplul de mai sus necesită aceeași protecție ca și parola root și contul root. În acest context, privilegiul administrativ aparține unei persoane autorizate să îndeplinească sarcini de administrare a sistemului pe stația de lucru. Nu acordați niciodată un astfel de privilegiu unui responsabil din departamentul administrativ al companiei dvs. sau șefului dvs., cu excepția cazului în care aceștia sunt autorizați și capabili să îndeplinească astfel de sarcini.

Notă

Pentru a acorda privilegii de acces la dispozitive și fișiere limitate, ar trebui să luați în considerare utilizarea grupului pentru a acorda acces limitat, în loc să utilizați privilegiul root prin intermediul sudo(8). Cu o configurare mai atentă și mai grijulie, sudo(8) poate acorda privilegii administrative limitate altor utilizatori dintr-un sistem partajat, fără a partaja parola root. Acest lucru poate ajuta la asigurarea responsabilității în cazul gazdelor cu mai mulți administratori, astfel încât să puteți ști cine a făcut ce. Pe de altă parte, este posibil să nu doriți ca altcineva să aibă astfel de privilegii.

Acum sunteți gata să utilizați sistemul Debian fără riscuri, atâta timp cât utilizați contul de utilizator fără privilegii.

Iată câteva noțiuni de bază despre fișierele Unix.

chown(1) este utilizat din contul root pentru a schimba proprietarul fișierului. chgrp(1) este utilizat din contul proprietarului fișierului sau din contul root pentru a schimba grupul fișierului. chmod(1) este utilizat din contul proprietarului fișierului sau din contul root pentru a schimba permisiunile de acces la fișiere și directoare. Sintaxa de bază pentru manipularea unui fișier foo este următoarea.

# chown newowner foo
# chgrp newgroup foo
# chmod  [ugoa][+-=][rwxXst][,...] foo

De exemplu, puteți crea o structură de directoare care să aparțină utilizatorului foo și să fie partajată de grupul bar folosind următoarea comandă.

# cd /some/location/
# chown -R foo:bar .
# chmod -R ug+rwX,o=rX .

Există încă trei biți de permisiune specială.

Aici, rezultatul comenzii „ls -l” pentru acești biți este cu majuscule dacă biții de execuție ascunși de aceste rezultate sunt neactivați .

Activarea bitului set user ID pe un fișier executabil permite utilizatorului să execute fișierul executabil cu ID-ul proprietarului fișierului (de exemplu root). În mod similar, activarea bitului set group ID pentru un fișier executabil permite utilizatorului să execute fișierul executabil cu ID-ul de grup al fișierului (de exemplu, root). Deoarece activările acestor biți pot genera riscuri de securitate, activarea lor necesită o atenție sporită.

Sună complicat, dar de fapt este destul de simplu. Dacă vă uitați la primele câteva coloane (2-10) din „ls -l” și le citiți ca o reprezentare binară (bază=2) a permisiunilor de fișier („-” fiind „0” și „rwx” fiind „1”), ultimele 3 cifre ale valorii numerice ale modului ar trebui să aibă sens ca o reprezentare octală (bază=8) a permisiunilor de fișier.

De exemplu, încercați următoarele

$ touch foo bar
$ chmod u=rw,go=r foo
$ chmod 644 bar
$ ls -l foo bar
-rw-r--r-- 1 penguin penguin 0 Oct 16 21:39 bar
-rw-r--r-- 1 penguin penguin 0 Oct 16 21:35 foo

	Indicație
	Dacă trebuie să accesați informațiile afișate de „ls -l” într-un script shell, trebuie să utilizați comenzi relevante, cum ar fi test(1), stat(1) și readlink(1). Se pot utiliza și comenzi încorporate în shell, cum ar fi „[” sau „test”.

Permisiunile aplicate unui fișier sau director nou creat sunt restricționate de comanda încorporată în shell umask. Consultați dash(1), bash(1) și builtins(7).

 (file permissions) = (requested file permissions) & ~(umask value)

Sistemul Debian utilizează în mod implicit o schemă de grupuri private de utilizatori („user private group”: UPG). Un UPG este creat de fiecare dată când un nou utilizator este adăugat în sistem. Un UPG are același nume ca utilizatorul pentru care a fost creat, iar acel utilizator este singurul membru al UPG. Schema UPG face ca stabilirea umask la 0002 să fie sigură, deoarece fiecare utilizator are propriul grup privat; (în unele variante Unix, este destul de obișnuit să se configureze toți utilizatorii normali aparținând unui singur grup users și este o idee bună să se stabilească umask la 0022 pentru securitate în astfel de cazuri).

	Indicație
	Activați UPG introducând „umask 002” în fișierul ~/.bashrc.

	Avertisment
	Asigurați-vă că salvați modificările nesalvate înainte de a reporni sau de a efectua acțiuni similare.

Puteți adăuga un utilizator penguin la un grup bird în doi pași:

Puteți elimina un utilizator penguin dintr-un grup bird în doi pași:

Orice încercare de repornire la cald este o înlocuire fragilă a repornirii la rece reale în cadrul sistemului de birou modern.

	Notă
	Alternativ, puteți adăuga dinamic utilizatori la grupuri în timpul procesului de autentificare, adăugând linia „auth optional pam_group.so” la „/etc/pam.d/common-auth” și configurând „/etc/security/group.conf”; (consultați Cap. 4, Autentificare și controale de acces).

	Indicație
	Trebuie să aparțineți grupului dialout pentru a reconfigura modemul, a forma orice număr etc. Dar dacă root creează fișiere de configurare predefinite pentru partenerii (mașinile) de încredere în „/etc/ppp/peers/ ”, trebuie doar să aparțineți grupului dip pentru a crea o conexiune Dialup IP la acele mașini de încredere folosind comenzile pppd(8), pon(1) și poff(1).

Unele grupuri notabile furnizate de sistem permit membrilor lor să execute anumite comenzi fără privilegii root.

Pentru lista completă a utilizatorilor și grupurilor furnizate de sistem, consultați versiunea recentă a documentului „Utilizatori și grupuri” din „/usr/share/doc/base-passwd/users-and-groups.html” furnizat de pachetul base-passwd.

Consultați passwd(5), group(5), shadow(5), newgrp(1), vipw(8), vigr(8) și pam_group(8) pentru comenzile de gestionare a utilizatorilor și grupurilor din sistem.

Există trei tipuri de marcaje de timp pentru un fișier GNU/Linux.

	Notă
	ctime nu este ora creării fișierului.

	Notă
	Valoarea reală a atime pe sistemul GNU/Linux poate fi diferită de cea din definiția istorică Unix.

Notă

Opțiunile de montare „noatime” și „relatime” sunt introduse pentru a îmbunătăți performanța de citire a sistemului de fișiere în condiții normale de utilizare. Operația simplă de citire a fișierelor în cadrul opțiunii „strictatime” însoțește operația de scriere care consumă mult timp pentru a actualiza atributul atime. Dar atributul atime este rar utilizat, cu excepția fișierului mbox(5). Consultați mount(8).

Utilizați comanda touch(1) pentru a modifica marcajele temporale ale fișierelor existente.

Pentru marcajele temporale, comanda ls afișează șiruri traduse în limbi diferite de engleză („fr_FR.UTF-8”).

$ LANG=C  ls -l foo
-rw-rw-r-- 1 penguin penguin 0 Oct 16 21:35 foo
$ LANG=en_US.UTF-8  ls -l foo
-rw-rw-r-- 1 penguin penguin 0 Oct 16 21:35 foo
$ LANG=fr_FR.UTF-8  ls -l foo
-rw-rw-r-- 1 penguin penguin 0 oct. 16 21:35 foo

	Indicație
	Consultați Secțiune 9.3.4, „Afișare personalizată a orei și datei” pentru a personaliza ieșirea comenzii «ls -l».

Există două metode de asociere a unui fișier „foo” cu un nume de fișier diferit „bar”.

Există câteva fișiere speciale pentru dispozitive.

Pentru a face ca MC să schimbe directorul de lucru la ieșire și după aceea a executacd către director, sugerez să modificați „~/.bashrc” pentru a include un script furnizat de pachetul mc.

. /usr/lib/mc/mc.sh

Vedeți mc(1) (sub opțiunea „-P”) pentru a afla motivul. Dacă nu înțelegeți exact despre ce vorbesc aici, puteți face acest lucru mai târziu.

MC poate fi lansat astfel.

$ mc

MC se ocupă de toate operațiile cu fișiere prin intermediul meniului său, necesitând un efort minim din partea utilizatorului. Apăsați tasta F1 pentru a afișa ecranul de ajutor. Puteți utiliza MC apăsând tastele cursorului și tastele de funcții.

	Notă
	În unele console, cum ar fi gnome-terminal(1), apăsările tastelor de funcții pot fi interceptate de programul consolei. Puteți dezactiva aceste funcții în meniul „Preferințe” → „General” și „Comenzi rapide” pentru gnome-terminal.

Dacă întâmpinați probleme de codificare a caracterelor care afișează caractere neinteligibile, adăugarea „-a” la linia de comandă MC poate ajuta la prevenirea problemelor.

Implicit sunt două panouri de directoare care conțin liste de fișiere. Un alt mod util este configurarea ferestrei din dreapta pe „informații” pentru a vedea informații despre privilegiile de acces la fișiere etc. În continuare sunt prezentate câteva comenzi esențiale. Cu demonul gpm(8) în funcțiune, se poate utiliza mouse-ul și pe consolele de caractere Linux. (Asigurați-vă că apăsați tasta Shift pentru a obține comportamentul normal al funcțiilor de tăiere și lipire în MC.)

Editorul intern are o schemă interesantă de copiere și lipire. Apăsarea tastei F3 marchează începutul unei selecții, o a doua apăsare a tastei F3 marchează sfârșitul selecției și evidențiază selecția. Apoi puteți muta cursorul. Dacă apăsați tasta «F6», zona selectată este mutată la locația cursorului. Dacă apăsați tasta «F5», zona selectată este copiată și inserată la locația cursorului. F2 salvează fișierul. F10 vă scoate din program. Majoritatea tastelor cursorului funcționează intuitiv.

Acest editor poate fi pornit direct pe un fișier folosind una dintre următoarele comenzi.

$ mc -e filename_to_edit

$ mcedit filename_to_edit

Acesta nu este un editor cu ferestre multiple, dar se pot utiliza mai multe console Linux pentru a obține același efect. Pentru a copia între ferestre, utilizați tastele Alt-Fn pentru a comuta între consolele virtuale și utilizați „File→Insert file” (Fișier→Inserați fișier) sau „File→Copy to file” (Fișier→Copiați în fișier) pentru a muta o parte dintr-un fișier într-un alt fișier.

Acest editor intern poate fi înlocuit cu orice editor extern la alegere.

De asemenea, multe programe utilizează variabilele de mediu „$EDITOR” sau „$VISUAL” pentru a decide ce editor să utilizeze. Dacă nu vă simțiți confortabil cu vim(1) sau nano(1) la început, puteți defini aceste variabile ca „mcedit” adăugând următoarele linii în „~/.bashrc”.

export EDITOR=mcedit
export VISUAL=mcedit

Recomand să le definiți ca „vim”, dacă este posibil.

Dacă nu vă simțiți confortabil cu vim(1), puteți continua să utilizați mcedit(1) pentru majoritatea sarcinilor de întreținere a sistemului.

MC este un vizor foarte inteligent. Este un instrument excelent pentru căutarea cuvintelor în documente. Îl folosesc întotdeauna pentru fișierele din directorul „/usr/share/doc”. Este cea mai rapidă modalitate de a răsfoi cantități mari de informații despre Linux. Acest vizor poate fi pornit direct folosind una dintre următoarele comenzi.

$ mc -v path/to/filename_to_view

$ mcview path/to/filename_to_view

Pentru ca aceste funcții de vizualizare și fișiere virtuale să funcționeze, fișierele care pot fi vizualizate nu trebuie definite ca fiind executabile. Modificați-le starea folosind chmod(1) sau prin meniul fișier MC.

MC poate fi utilizat pentru a accesa fișiere prin Internet. Accesați meniul apăsând F9, „Enter” și „h” pentru a activa sistemul de fișiere Shell. Introduceți o adresă URL în formatul „sh://[[utilizator@]mașină[:opțiuni]/[director-la-distanță]”, care recuperează un director la distanță care apare ca unul local utilizând ssh.

Deoarece shell-ul de autentificare poate fi utilizat de unele programe de inițializare a sistemului, este prudent să îl păstrați ca bash(1) și să evitați schimbarea shell-ului de autentificare cu chsh(1).

Dacă doriți să utilizați un prompt interactiv diferit, definiți-l din configurația emulatorului de terminal cu interfață grafică sau porniți-l din ~/.bashrc, de exemplu, introducând „exec /usr/bin/zsh -i -l” sau „exec /usr/bin/fish -i -l”.

	Indicație
	Deși shell-urile de tip POSIX au aceeași sintaxă de bază, ele pot diferi în ceea ce privește comportamentul în aspecte fundamentale, precum variabilele shell și expansiunile globale (cu caractere joker). Vă rugăm să consultați documentația acestora pentru detalii.

În acest capitol al tutorialului, shell-ul interactiv înseamnă întotdeauna bash.

Puteți personaliza comportamentul bash(1) prin „~/.bashrc”.

De exemplu, încercați următoarele.

# enable bash-completion
if ! shopt -oq posix; then
  if [ -f /usr/share/bash-completion/bash_completion ]; then
    . /usr/share/bash-completion/bash_completion
  elif [ -f /etc/bash_completion ]; then
    . /etc/bash_completion
  fi
fi

# CD upon exiting MC
. /usr/lib/mc/mc.sh

# set CDPATH to a good one
CDPATH=.:/usr/share/doc:~:~/Desktop:~
export CDPATH

PATH="${PATH+$PATH:}/usr/sbin:/sbin"
# set PATH so it includes user's private bin if it exists
if [ -d ~/bin ] ; then
  PATH="~/bin${PATH+:$PATH}"
fi
export PATH

EDITOR=vim
export EDITOR

	Indicație
	Puteți găsi mai multe sfaturi de personalizare bash, cum ar fi Secțiune 9.3.6, „Comenzi colorate”, în Cap. 9, Sfaturi privind sistemul.

	Indicație
	Pachetul bash-completion permite completarea programabilă pentru bash.

Aici, selecția PRIMARĂ este intervalul de text evidențiat. În cadrul programului de terminal, se utilizează în schimb Shift-Ctrl-C pentru a evita închiderea unui program în execuție.

Rotița centrală a mouse-ului modern cu rotiță este considerată butonul din mijloc al mouse-ului și poate fi utilizată pentru clic-mijloc. Apăsarea simultană a butoanelor stânga și dreapta ale mouse-ului servește ca clic-mijloc în cazul unui mouse cu 2 butoane.

Pentru a utiliza un mouse în consolele de caractere Linux, trebuie să aveți gpm(8) rulând ca demon.

Comanda less(1) este un paginator îmbunătățit (permite navigarea prin conținutul fișierelor). Citește fișierul specificat prin argumentul comenzii sau prin intrarea standard. Apăsați „h” dacă aveți nevoie de ajutor în timp ce navigați cu comanda less. Poate face mult mai mult decât more(1) și poate fi supraalimentat prin executarea „eval $(lesspipe)” sau „eval $(lessfile)” în scriptul de pornire al shell-ului. Pentru mai multe informații, consultați „/usr/share/doc/less/LESSOPEN”. Opțiunea „-R” permite afișarea caracterelor brute și activează secvențele de eludare a culorilor ANSI. Consultați less(1).

	Indicație
	În comanda less, tastați „h” pentru a afișa ecranul de ajutor, tastați „/” sau „?” pentru a căuta un șir de caractere și tastați „-i” pentru a schimba respectarea/ignorarea diferenței dintre majuscule și minuscule.

Debian vine cu o serie de editori diferiți. Vă recomandăm să instalați pachetul vim, așa cum s-a menționat mai sus.

Debian oferă acces unificat la editorul implicit al sistemului prin comanda „/usr/bin/editor”, astfel încât alte programe (de exemplu, reportbug(1)) să îl poată invoca. Îl puteți modifica după cum urmează.

$ sudo update-alternatives --config editor

Alegerea „/usr/bin/vim.basic” în locul „/usr/bin/vim.tiny” este recomandarea mea pentru începători, deoarece oferă suport pentru evidențierea sintaxei.

	Indicație
	Multe programe utilizează variabilele de mediu „$EDITOR” sau „$VISUAL” pentru a decide ce editor să utilizeze (consultați Secțiune 1.3.5, „Editorul intern din MC” și Secțiune 9.4.11, „Personalizarea programului care urmează să fie pornit”). Pentru consecvență în sistemul Debian, definiți aceste variabile la „/usr/bin/editor”; (în trecut, „$EDITOR” era „ed” și „$VISUAL” era „vi”).

Vă rugăm să utilizați programul „vimtutor” pentru a învăța vim printr-un curs tutorial interactiv.

Programul vim își modifică comportamentul în funcție de tastele apăsate, pe baza modului. Tastarea în tampon se face în principal în modul INSERARE și în modul ÎNLOCUIRE. Deplasarea cursorului se face în principal în modul NORMAL. Selecția interactivă se face în modul VIZUAL . Tastarea „:” în modul NORMAL schimbă modul în modul Ex . Modul Ex acceptă comenzi.

	Indicație
	Vim vine cu pachetul Netrw. Netrw permite citirea și scrierea fișierelor, navigarea în directoare prin rețea și navigarea locală! Încercați Netrw cu „vim .” (un punct ca argument) și citiți manualul său la „:help netrw”.

Rezultatul comenzii shell poate să nu mai apară pe ecran și să se piardă definitiv. Este recomandat să înregistrați activitățile shell în fișier pentru a le putea revizui ulterior. Acest tip de înregistrare este esențial atunci când efectuați orice sarcini de administrare a sistemului.

	Indicație
	Noul Vim (versiunea>=8.2) poate fi utilizat pentru a înregistra activitățile shell-ului în mod curat folosind modul TERMINAL-JOB. A se vedea Secțiune 1.4.8, „Utilizarea editorului vim”.

Metoda de bază pentru înregistrarea activității shell-ului este rularea acestuia sub script(1).

De exemplu, încercați următoarele

$ script
Script started, file is typescript

Executați orice comenzi shell sub script.

Apăsați Ctrl-D pentru a ieși din script.

$ vim typescript

Să învățăm comenzile de bază ale Unix. Aici folosesc „Unix” în sensul său generic. Orice sistem de operare clonă Unix oferă de obicei comenzi echivalente. Sistemul Debian nu face excepție. Nu vă faceți griji dacă unele comenzi nu funcționează așa cum doriți acum. Dacă alias este utilizat în shell, ieșirile corespunzătoare ale comenzii sunt diferite. Aceste exemple nu sunt menite să fie executate în această ordine.

Încercați toate comenzile următoare din contul de utilizator fără privilegii.

Notă

Unix are tradiția de a ascunde numele fișierelor care încep cu „.”. Acestea sunt, de obicei, fișiere care conțin informații de configurare și preferințele utilizatorului. Pentru comanda cd, consultați builtins(7). Paginatorul implicit al sistemului Debian de bază este more(1), care nu permite derularea înapoi. Prin instalarea pachetului less folosind linia de comandă „apt-get install less”, less(1) devine paginatorul implicit și puteți derula înapoi cu tastele cursorului. „[” și „]” din expresia regulată a comenzii „ps aux | grep -e „[e]xim4*”” de mai sus permit grep să evite potrivirea cu sine însuși. „4*” din expresia regulată înseamnă 0 sau mai multe repetări ale caracterului „4”, permițând astfel lui grep să potrivească atât cu „exim”, cât și cu „exim4”. Deși „*” este utilizat în globalizarea numelui de fișier shell și în expresia regulată, semnificațiile lor sunt diferite. Aflați mai multe despre expresia regulată din grep(1).

Vă rugăm să parcurgeți directoarele și să aruncați o privire în sistem folosind comenzile de mai sus ca exercițiu. Dacă aveți întrebări cu privire la oricare dintre comenzile consolei, vă rugăm să citiți pagina manualului.

De exemplu, încercați următoarele

$ man man
$ man bash
$ man builtins
$ man grep
$ man ls

Stilul paginilor de manual poate fi puțin dificil de asimilat, deoarece acestea sunt destul de concise, în special cele mai vechi, foarte tradiționale. Dar, odată ce vă obișnuiți cu ele, veți aprecia concisitatea lor.

Rețineți că multe comenzi de tip Unix, inclusiv cele din GNU și BSD, afișează informații succinte de ajutor dacă le invocați într-unul din următoarele moduri (sau fără argumente, în unele cazuri).

$ commandname --help
$ commandname -h

Configurația regională implicită este definită în variabila de mediu „$LANG” și este configurată ca „LANG=xx_YY.UTF-8” de către programul de instalare sau de către configurația ulterioară a interfeței grafice, de exemplu, „Configurări” → „Regiune și limbă” → „Limbă” / „Formate” pentru GNOME.

	Notă
	Vă recomand să configurați mediul de sistem doar cu variabila „$LANG” pentru moment și să evitați variabilele „$LC_*”, cu excepția cazului în care este absolut necesar.

Valoarea completă a configurației regionale atribuită variabilei „$LANG” este formată din 3 părți: „xx_YY.ZZZZ”.

Executarea tipică a comenzii utilizează o secvență de linii shell, după cum urmează.

$ echo $LANG
en_US.UTF-8
$ date -u
Wed 19 May 2021 03:18:43 PM UTC
$ LANG=fr_FR.UTF-8 date -u
mer. 19 mai 2021 15:19:02 UTC

Aici, programul date(1) este executat cu valori de configurație regională diferite.

Când introduceți o comandă în shell, shell-ul caută comanda în lista de directoare conținute în variabila de mediu „$PATH”. Valoarea variabilei de mediu „$PATH” este denumită și ruta de căutare a shell-ului.

În instalarea implicită Debian, variabila de mediu „$PATH” a conturilor de utilizator poate să nu includă „/usr/sbin” și „/usr/sbin”. De exemplu, comanda ifconfig trebuie emisă cu ruta completă „/usr/sbin/ifconfig”; (comanda similară ip se află în „/usr/bin”).

Puteți modifica variabila de mediu „$PATH” a shell-ului Bash prin fișierele „~/.bash_profile” sau „~/.bashrc”.

Multe comenzi stochează configurația specifică utilizatorului în directorul personal al acestuia și modifică comportamentul acestora în funcție de conținutul lor. Directorul personal este identificat de variabila de mediu „$HOME”.

Unele comenzi acceptă argumente. Argumentele care încep cu „-” sau „--” sunt numite opțiuni și controlează comportamentul comenzii.

$ date
Thu 20 May 2021 01:08:08 AM JST
$ date -R
Thu, 20 May 2021 01:08:12 +0900

Adesea, doriți ca o comandă să funcționeze cu un grup de fișiere fără a le introduce pe toate. Modelul de extindere a numelor de fișiere utilizând facilitatea glob a shell-ului (denumită uneori wildcards) facilitează această necesitate.

De exemplu, încercați următoarele

$ mkdir junk; cd junk; touch 1.txt 2.txt 3.c 4.h .5.txt ..6.txt
$ echo *.txt
1.txt 2.txt
$ echo *
1.txt 2.txt 3.c 4.h
$ echo *.[hc]
3.c 4.h
$ echo .*
. .. .5.txt ..6.txt
$ echo .*[^.]*
.5.txt ..6.txt
$ echo [^1-3]*
4.h
$ cd ..; rm -rf junk

A se vedea glob(7).

	Notă
	Spre deosebire de extinderea normală a numelor de fișiere de către shell, modelul shell „*” testat în find(1) cu testul „-name” etc., se potrivește cu „.” inițial al numelui fișierului; (noua caracteristică POSIX).

	Notă
	BASH poate fi modificat pentru a-i schimba comportamentul glob cu opțiunile sale încorporate shopt, cum ar fi „dotglob”, „noglob”, „nocaseglob”, „nullglob”, „extglob” etc. Consultați bash(1).

Fiecare comandă returnează starea sa de ieșire (variabila: „$?”) ca valoare de returnare.

De exemplu, încercați următoarele.

$ [ 1 = 1 ] ; echo $?
0
$ [ 1 = 2 ] ; echo $?
1

	Notă
	Vă rugăm să rețineți că, în contextul logic pentru shell, succesul este tratat ca TRUE logic, care are valoarea 0 (zero). Acest lucru este oarecum neintuitiv și trebuie reamintit aici.

Să încercăm să reținem următoarele expresii ale comenzii shell tastate într-o singură linie ca parte a comenzii shell.

Sistemul Debian este un sistem multi-sarcini. Sarcinile de fundal permit utilizatorilor să ruleze mai multe programe într-un singur shell. Gestionarea proceselor în fundal implică utilizarea comenzilor încorporate ale shell-ului: jobs, fg, bg și kill. Vă rugăm să citiți secțiunile din bash(1) sub „SEMNALE” și „CONTROLUL SARCINILOR” și builtins(1).

De exemplu, încercați următoarele

$ </etc/motd pager

$ pager </etc/motd

$ pager /etc/motd

$ cat /etc/motd | pager

Deși toate cele 4 exemple de redirecționări shell afișează același lucru, ultimul exemplu execută o comandă suplimentară cat și irosește resurse fără niciun motiv.

Shell-ul vă permite să deschideți fișiere folosind comanda internă exec cu un descriptor de fișier arbitrar.

$ echo Hello >foo
$ exec 3<foo 4>bar  # open files
$ cat <&3 >&4       # redirect stdin to 3, stdout to 4
$ exec 3<&- 4>&-    # close files
$ cat bar
Hello

Descriptorii de fișiere 0-2 sunt predefiniți.

Puteți defini un alias pentru comanda utilizată frecvent.

De exemplu, încercați următoarele

$ alias la='ls -la'

Acum, «la» funcționează ca o prescurtare pentru «ls -la», care listează toate fișierele în formatul de listare lungă.

Puteți lista orice alias existente prin alias (consultați bash(1) la «COMENZILE INTERNE ALE SHELL-ului»).

$ alias
...
alias la='ls -la'

Puteți identifica ruta exactă sau identitatea comenzii prin type (consultați bash(1) la «COMENZILE INTERNE ALE SHELL-ului»).

De exemplu, încercați următoarele

$ type ls
ls is hashed (/bin/ls)
$ type la
la is aliased to ls -la
$ type echo
echo is a shell builtin
$ type file
file is /usr/bin/file

Aici, «ls» a fost căutat recent, în timp ce «file» nu a fost, astfel încât «ls» este indexat, adică shell-ul are o înregistrare internă pentru accesul rapid la locația comenzii «ls».

	Indicație
	A se vedea Secțiune 9.3.6, „Comenzi colorate”.

Există câteva instrumente standard de procesare a textului care sunt utilizate foarte des în sistemele de tip Unix.

Expresia regulată emacs este în esență BRE, dar a fost extinsă pentru a trata „+” și „?” ca metacaractere ca în ERE. Astfel, nu este necesar să le eludați cu „\” în expresia regulată a emacs.

grep(1) poate fi utilizat pentru a efectua căutarea textului folosind o expresie regulată.

De exemplu, încercați următoarele

$ egrep 'GNU.*LICENSE|Yoyodyne' /usr/share/common-licenses/GPL
GNU GENERAL PUBLIC LICENSE
GNU GENERAL PUBLIC LICENSE
Yoyodyne, Inc., hereby disclaims all copyright interest in the program

	Indicație
	A se vedea Secțiune 9.3.6, „Comenzi colorate”.

Pentru expresia de înlocuire, unele caractere au semnificații speciale.

Pentru înlocuirea șirurilor în Perl, se utilizează „$&” în loc de „&” și „$n” în loc de „\n”.

De exemplu, încercați următoarele

$ echo zzz1abc2efg3hij4 | \
sed -e 's/\(1[a-z]*\)[0-9]*\(.*\)$/=&=/'
zzz=1abc2efg3hij4=
$ echo zzz1abc2efg3hij4 | \
sed -E -e 's/(1[a-z]*)[0-9]*(.*)$/=&=/'
zzz=1abc2efg3hij4=
$ echo zzz1abc2efg3hij4 | \
perl -pe 's/(1[a-z]*)[0-9]*(.*)$/=$&=/'
zzz=1abc2efg3hij4=
$ echo zzz1abc2efg3hij4 | \
sed -e 's/\(1[a-z]*\)[0-9]*\(.*\)$/\2===\1/'
zzzefg3hij4===1abc
$ echo zzz1abc2efg3hij4 | \
sed -E -e 's/(1[a-z]*)[0-9]*(.*)$/\2===\1/'
zzzefg3hij4===1abc
$ echo zzz1abc2efg3hij4 | \
perl -pe 's/(1[a-z]*)[0-9]*(.*)$/$2===$1/'
zzzefg3hij4===1abc

Aici, vă rugăm să acordați o atenție deosebită stilului expresiei regulate în paranteze și modului în care șirurile potrivite sunt utilizate în procesul de înlocuire a textului în diferite instrumente.

Aceste expresii regulate pot fi utilizate și pentru mișcările cursorului și acțiunile de înlocuire a textului în unele editoare.

Bară oblică inversă „\” la sfârșitul liniei în linia de comandă a shell-ului eludează caracterul de linie nouă ca caracter spațiu alb și continuă introducerea liniei de comandă a shell-ului în linia următoare.

Vă rugăm să citiți toate paginile de manual aferente pentru a învăța aceste comenzi.

Comanda ed(1) poate înlocui toate aparițiile „FROM_REGEX” cu „TO_TEXT” în „file”.

$ ed file <<EOF
,s/FROM_REGEX/TO_TEXT/g
w
q
EOF

Comanda sed(1) poate înlocui toate aparițiile „FROM_REGEX” cu „TO_TEXT” în „file”.

$ sed -i -e 's/FROM_REGEX/TO_TEXT/g' file

Comanda vim(1) poate înlocui toate aparițiile „FROM_REGEX” cu „TO_TEXT” în „file” folosind comenzi ex(1).

$ vim '+%s/FROM_REGEX/TO_TEXT/gc' '+update' '+q' file

	Indicație
	Indicatorul „c” din exemplul de mai sus asigură confirmarea interactivă pentru fiecare substituție.

Mai multe fișiere („file1”, „file2” și „file3”) pot fi procesate cu expresii regulate în mod similar cu vim(1) sau perl(1).

$ vim '+argdo %s/FROM_REGEX/TO_TEXT/gce|update' '+q' file1 file2 file3

	Indicație
	Indicatorul „e” din exemplul de mai sus împiedică eroarea „No match” (fără corespondență) să întrerupă o căutare.

$ perl -i -p -e 's/FROM_REGEX/TO_TEXT/g;' file1 file2 file3

În exemplul perl(1), „-i” este pentru editarea pe loc (fără folosirea unui tampon/fișier temporal pentru aceasta) a fiecărui fișier țintă, iar „-p” este pentru bucla implicită peste toate fișierele date.

	Indicație
	Utilizarea argumentului „-i.bak” în locul „-i” păstrează fiecare fișier original prin adăugarea „.bak” la numele fișierului. Acest lucru facilitează recuperarea în cazul erorilor pentru substituții complexe.

	Notă
	ed(1) și vim(1) sunt BRE; perl(1) este ERE.

Să luăm în considerare un fișier text numit „DPL” în care sunt enumerate numele unor lideri ai proiectului Debian dinainte de 2004 și data inițierii lor, într-un format separat prin spații.

Ian     Murdock   August  1993
Bruce   Perens    April   1996
Ian     Jackson   January 1998
Wichert Akkerman  January 1999
Ben     Collins   April   2001
Bdale   Garbee    April   2002
Martin  Michlmayr March   2003

	Indicație
	Consultați „O scurtă istorie a Debian” pentru cea mai recentă istorie a conducerii Debian.

Awk este frecvent utilizat pentru extragerea datelor din aceste tipuri de fișiere.

De exemplu, încercați următoarele

$ awk '{ print $3 }' <DPL                   # month started
August
April
January
January
April
April
March
$ awk '($1=="Ian") { print }' <DPL          # DPL called Ian
Ian     Murdock   August  1993
Ian     Jackson   January 1998
$ awk '($2=="Perens") { print $3,$4 }' <DPL # When Perens started
April 1996

Shell-uri precum Bash pot fi, de asemenea, utilizate pentru a analiza acest tip de fișiere.

De exemplu, încercați următoarele

$ while read first last month year; do
    echo $month
  done <DPL
... same output as the first Awk example

Aici, comanda internă read utilizează caracterele din „$IFS” („internal field separators” - separatoare interne de câmpuri) pentru a împărți liniile în cuvinte.

Dacă schimbați „$IFS” cu „:”, puteți analiza „/etc/passwd” cu shell-ul fără probleme.

$ oldIFS="$IFS"   # save old value
$ IFS=':'
$ while read user password uid gid rest_of_line; do
    if [ "$user" = "bozo" ]; then
      echo "$user's ID is $uid"
    fi
  done < /etc/passwd
bozo's ID is 1000
$ IFS="$oldIFS"   # restore old value

(Dacă se utilizează Awk pentru a face același lucru, utilizați „FS=':'” pentru a defini separatorul de câmpuri.)

IFS este utilizat și de shell pentru a împărți rezultatele expansiunii parametrilor, substituției comenzilor și expansiunii aritmetice. Acestea nu apar în cuvintele între ghilimele duble sau simple. Valoarea implicită a IFS este spațiu, tabulator și linie nouă combinate.

Aveți grijă când utilizați aceste trucuri IFS ale shell-ului. Pot apărea lucruri ciudate atunci când shell-ul interpretează anumite părți ale scriptului ca fiind intrare.

$ IFS=":,"                        # use ":" and "," as IFS
$ echo IFS=$IFS,   IFS="$IFS"     # echo is a Bash builtin
IFS=  , IFS=:,
$ date -R                         # just a command output
Sat, 23 Aug 2003 08:30:15 +0200
$ echo $(date -R)                 # sub shell --> input to main shell
Sat  23 Aug 2003 08 30 36 +0200
$ unset IFS                       # reset IFS to the default
$ echo $(date -R)
Sat, 23 Aug 2003 08:30:50 +0200

Următoarele scripturi fac lucruri interesante ca parte a unei conducte (direcționări).